Ceva ce nimic nu poate schimba.Slabiciunile sunt ceea ce ne fac sa existam.Da sunt un om ca oricare altul,am slabiciuni si nu-mi place sa le arat,caci daca le arat,ma exploatezi ca pe Rosia Montana.Stau si ma gandesc daca chiar am ganduri indepartate si ma pierd in ele,ma pierd in sentimente de mult uitate si pierdute si-mi aduc aminte de ce s-a intamplat si sper ca nu se mai va mai repeta.Frica e un sentiment comun care personal,ma intareste.Ma hranesc din frica altora,dar si mie mi-e frica.E sentimentul ala cand acela s-a panicat atat de tare incat te sperii tu de el.Am un gand totusi etern o slabiciune si cred ca o voi spune pana la urma.Mi-e frica ca nimeni nu ma v-a cunoaste indeajuns de bine,referindu-ma la copilarie pana la 20-30 ani (in momentul cand ma voi casatori).Asta dadandu-mi un impuls de ura de asemenea,respingere.Va resping pe toti cum si voi ma respingeti pe mine.Putin imi pasa mie ca tu esti mai inteligent decat mine.Daca erai chiar atat de inteligent imi si dadeai dreptate dar si completai,deci avem o incapabilitate mentalica foarte scazuta.Nimic nu mai e din ce-a fost.Vreau sa intervin ca nu toti am avut o copilarie stralucita.Altul ca altul,dar hai sa fim seriosi.Copilaria a trecut,devenim si noi adulti,dar e o chestie de baza aici care chiar nu mi-a placut.Copiii de clasa a II-a si a III-a vin la tine,tu fiind a XII-a in Lovinescu te scuipa si te injura prin cuvinte bogate pe care nici eu nu le stiam.Pai ba putelor,noi cand eram mici daca ridica unu' mai mare vocea la noi ne cacam pe noi de frica dar'mite sa mai si scuipam sau sa injuram sau sa ne batem cu ei.Tot ce procesati voi in inima,chestiile alea care se numesc sentimente,eu procesez in creier,aici revenind la oile mele,pentru ca daca stai sa te gandesti un pic tu nu plangi din inima pentru ca te-a parasit iubita/iubitul.Tu plangi din creier pentru ca-ti aduci aminte de momentul ala.Daca ar exista un fel de aparat de a sterge memoriile toti la-ti folosi.A aprecia seriozitatea cuiva din zilele noastre e o mare minune si purcedere omeneasca.Toti tindeti sa fiti seriosi,dar cand vine vorba de promisiuni toata lumea fuge.Eu nu m-as da inapoi,ba chiar imi respect promisiunile.
Si totul e plin de ceata si e frig in mintea umana.Nu va inteleg.Pur si simplu,nu va inteleg.Romania nu o schimbati,din Romania plecati toti,furati toti si mai vreti si sentimente si sa aveti frica de D-zeu.Rusine oameni buni,rusine.
Ultimul paragraf e din suflet. Si referitor la copiii mici care se cred duri, nu e doar in Romania fenomenul. Aveam un prieten care a zis mai demult o vorba mare "I don't know about them lot, fam, but I didn't talk to my olders like that." si avea dreptate.
ReplyDeleteAm devenit niste retrograzi, ca mosii si ii condamnam pe astia mici, dar sincer, nu mai au niciun strop de respect.